DACIA SANDERO 1.5 dCi 85 – Ep. II

Un kilogram de Dacia Sandero ar costa cam 8,67 euro, glumesc evident. Dar cel mai ieftin model Dacia Sandero Preference 1.5 dCi 85 are un preţ de catalog de 10.100 de euro, ceea ce face ca versiunea de intrare pentru această motorizare să fie mai scumpă decât vârful de gamă cu motor 1.6 – Prestige 1.6 MPI costa 9.650 euro. În schimb cel mai ieftin Sandero Diesel, cu 1.5-ul de 70 CP, Ambiance, are un preţ de pornire de 8.950 de euro.

Vârful de gamă pe care îl vedeţi testat, are un preţ de catalog 11.500 de euro, oferind cam tot ce are Dacia mai bun în materie de dotări. Printre aceste enumerăm: jante de aluminiu 15 Alium, tapiţerie „Sable” şi planşă de bord neagră cu inserţie de culoare bej, computer de bord cu 6 funcţii, aer condiţionat, volan îmbrăcat în piele sau Radio CD MP3, 4×15 W cu panou detaşabil. Singurele opţionale care pot fi bifate pentru versiunea Prestige sunt airbagurile laterale ( 200 euro), vopseaua metalizată (255 euro) şi garanţia extinsă.

Dacă ar fi să aruncăm o privire în curtea concurenţilor, vom observa că modelele echipate cu propulsoare diesel de puteri similare, au preţuri mai mari cu 20% şi asta se întâmplă în versiunile entry-level. Este adevărat că vorbim de dotări mai bogate decât Sandero, dar oricum modelul românesc reprezintă o afacere excelent pentru cei care îşi doresc un automobil polivalent şi spaţios

În concluzie, pot spune că Dacia Sandero 1.5 dCi este un model de care Dacia avea mare nevoie, atât pentru expansiunea la nivel european cât şi pentru piaţa internă. Este un model cu plusuri şi minusuri, dar per total este o ofertă echilibrată. Propulsorul 1.5 dCI 85 Cp, face toţi banii din punct de vedere al raportului performanţă/preţ. Rezervele de putere sunt satisfăcătoare pentru un familist, iar consumul este mai mult decât avantajos chiar şi pentru un student care nu îşi prea permite să facă plin după plin. Versiunea de 70 CP nu prea se justifică, diferenţa de 15 CP meritând un efort de 450 de euro.

Ca bile negre aş trece, lipsa de rafinament, dar până la urmă vorbim de un model low cost cu un propulsor mic, deci nu ar trebui să fim prea exigenţi cu acest aspect. De asemenea, dacă privim prin ochii celor care visează performanţă, propulsorul are un lag turbo pronunţat şi treptele sunt destul de lungi. Dar preţul ne aduce cu picioarele pe pământ, 11.500 de euro, cel maxim, fiind o valoare excelentă pentru un model full-option, care arată destul de tineresc şi este printre cele mai spaţioase din clasă.

Dacia Sandero avea nevoie de un motor diesel, iar, dacă mă întrebaţi, marja de putere optimă pentru a împăca şi economia şi performanţa se cifrează în jurul a 90 CP. Deci la prima vedere, motorul 1.5 dCi de 85 CP pare exact inima de care are nevoie hatchback-ul Dacia. Există şi versiunea de 70 CP, însă parcă nu am spune nu la încă 15 Cp, mai ales că diferenţa de preţ dintre cele două versiuni este de doar 450 de euro.

Haideţi, aşadar, să vedem cum se comporta Sandero cu noua motorizare. Cuplul maxim de 200 Nm este atins destul de sus, la 1.900 rpm, şi sub această turaţie motorul pare lipsit de vlagă, dovedindu-şi lipsa de elasticitate. Depăşirea acestui prag se manifestă însă brutal, "punch-ul" specific motoarelor Diesel fiind mai mult decât evident. Dacă ai grijă însă să nu cobori sub 2.000 constaţi că Dacia Sandero 1.5 dCi se mişcă bine, accelerând destul de vioi şi chiar poţi să pleci în trombă de la semafor. La acest lucru "contribuie" şi ambreiajul care cuplează destul de sus şi, dacă nu eşti obişnuit cu modelele Dacia şi încerci să compensezi din acceleraţie, vei pleca de pe loc pe coloană sonoră de cauciucuri.

De asemenea, vei constata că zgomotul este destul de prezent atât la ralanti cât şi la rulare, rafinamentul nefiind un atu al acestui propulsor diesel de capacitate mică. Prezenţa vibraţiilor este o altă bilă neagră pentru motorul Renault, dar vei trece peste asta când vei vedea cât de economic este. Am mers mai mult în regim urban şi oricât de mult m-aş fi străduit nu am să urc consumul peste 7,2 litri, chiar în condiţii de stat în coloană şi apoi sprintat alert pe spaţiile libere, Consumul urban declarat este de 5,3 litri, dar mă cam îndoiesc că poate fi atins în Bucureşti într-o rulare cotidiană. Consumul oraş plus escapade la sfârşit de săptămână se poate cifra în mod realist în jurul a 5,5 – 6 litri, garantez pentru asta. Dacia afişează unul mediu însă de 4,3 litri.

Utilizarea preponderent urbană mi-a evidenţiat un alt lucru: Sandero, deşi este cea mai mică Dacie, este un model bărbătesc datorită direcţiei ferme. Ai nevoie de ambele mâini şi de forţă pentru a executa manevrele din scurt sau cele de parcare. În schimb, la drum lung este îndeajuns de bine dozată pentru un control optim şi pentru a nu fi obositoare. În scurta incursiune extraurbană am observat că treptele sunt destul de lungi, profilate pe economie şi că timoneria cutiei nu este chirurgcială mai ales la trecerea din treapta 2 în treapta 3.

Frânele sunt bine dozate, intrând progresiv în acţiune, dar cele 110 kilograme în plus pe care Sandero le-a pus o dată cu intoducerea motorizărilor Diesel se cam simt, mai ales pe viraje, faţă de versiunea pe benzină. Totuşi cu ale sale 1.165 kg, se încadrează la categoria uşoară printre rivalii săi, fiind, de exemplu, mai uşor cu 115 kg, decât Peugeot 207, un model de acelaşi gabarit.

Dacă tot am ajuns la capitolul kilograme haideţi să vedem cât costă un kilogram de Dacia Sandero Diesel.